Dictionar

subînțeles

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (subînţelege)

1. ceea ce reiese sau se înțelege de la sine.
2. a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii.
 

aluziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allusif)

1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.
2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.
 

metaforă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. métaphore, lat., gr. metaphora, it. metafora)

1. figură de stil constând în a atribui unui cuvânt un înțeles nou pe baza unei comparații subînțelese; (prin gener.) figură de stil.
2. cuvântul sau expresia folosită într-o astfel de comparație implicită.
 

tacit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tacite, lat. tacitus)

1. (despre o înțelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînțeles.