Dictionar

delfin 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. delphinus, it. delfino)

1. mamifer cetaceu marin cu corpul fusiform și botul ascuțit, care trăiește în cete în toate mările.
2. stil de înot, caracterizat prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor, dinainte spre înapoi, cu mișcarea picioarelor în plan vertical.
 

delfin 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. dauphin)

1. titlul purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului.
 

delfinariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Delphinarium)

1. bazin amenajat pentru delfini.
2. sală, clădire care adăpostește un delfinariu (1).
 

delfinide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. delphinidés)

1. pl. familie de cetacee carnivore: delfinii, marsuinii, narvalii etc.
 

delfinieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. delfiniera)

1. navă de tonaj mic pentru capturarea delfinilor.
2. un fel de cange pentru prinderea delfinilor.
 

delfinist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. delfinista)

1. înotător în stilul delfin(2).
 

cetacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cétacés)

1. pl. ordin de mamifere marine cu corpul în formă de pește: balenele, delfinii etc.
 

delfinariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Delphinarium)

1. bazin amenajat pentru delfini.
2. sală, clădire care adăpostește un delfinariu (1).
 

delfinide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. delphinidés)

1. pl. familie de cetacee carnivore: delfinii, marsuinii, narvalii etc.
 

delfinieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. delfiniera)

1. navă de tonaj mic pentru capturarea delfinilor.
2. un fel de cange pentru prinderea delfinilor.
 

delfinist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. delfinista)

1. înotător în stilul delfin(2).
 

delfinolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. delphinologue)

1. specialist în delfinologie, studiul delfinilor.