Dictionar

tonaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tonnage)

1. masă, greutate a unui corp exprimată în tone.
2. capacitatea totală de încărcare a unei nave, exprimată în tone- registru.
3. greutatea maximă a încărcăturii pe care o poate suporta un vagon, un autocamion.
 

betonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bétonnage)

1. lucrare, uvraj din beton; faptul de a betona; betonare.
 

butonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boutonnage)

1. acțiunea de a butona; faptul de a (se) încheia (cu) nasturi; butonare.
 

capitonaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitonnage)

1. capitonare.
2. apropiere chirurgicală a planurilor unei cavități.
 

cartonaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartonnage)

1. cartonare.
2. atelier unde se fac obiecte de carton.
3. obiect de carton.
 

pistonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pistonnage)

1. (industria petrolieră) operațiune care constă în utilizarea unui piston pentru controlul sau întreținerea unei conducte.
2. (sinon.) pistonare.
 

bastiment

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. bastimento, fr. bâtiment)

1. navă de război de mare tonaj.
2. navă, corabie, vapor, vas (de obicei de război) de dimensiuni mari.
 

butonare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (butona)

1. acțiunea de a butona; butonaj.
2. procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru un anumit aspect.
 

cabotier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabotier)

1. navă de tonaj mic pentru cabotaj.
 

corvetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corvette)

1. navă de luptă de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement pătrat, înarmată ușor și având mobilitate mare în acțiune, folosită pentru escortă.
 

cuirasat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuirassé)

1. s. n. navă de linie de mare tonaj având corpul protejat de o cuirasă puternică și tunuri de mare calibru.
2. adj. (despre nave de război) protejat de o cuirasă.
 

delfinieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. delfiniera)

1. navă de tonaj mic pentru capturarea delfinilor.
2. un fel de cange pentru prinderea delfinilor.