OK
X
cuirasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. cuirasser)
1.
a
prevedea,
a
proteja
cu
o
cuirasă
(o
navă
etc.).
2.
(fig.)
a
întări,
a
fortifica,
a
oțeli,
a
înarma.
cuirasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cuirasse)
1.
armătură
din
plăci
de
oțel
cu
care
se
blindează
navele
de
război;
blindaj.
2.
armură
de
oțel
care
protejează
pieptul
și
spatele,
folosită
mai
ales
în
evul
mediu;
platoșă.
antecuirasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. avant-cuirasse)
1.
blindaj
inelar
care
protejează
calota
mobilă
a
turelelor,
montat
în
construcția
de
zidărie
sau
beton
a
unei
fortificații.
cuirasare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. cuirasa)
1.
acțiunea
de
a
cuirasa;
protejare
cu
o
cuirasă;
cuirasat.
2.
(fig.)
întărire.
cuirasat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cuirassé)
1.
s.
n.
navă
de
linie
de
mare
tonaj
având
corpul
protejat
de
o
cuirasă
puternică
și
tunuri
de
mare
calibru.
2.
adj.
(despre
nave
de
război)
protejat
de
o
cuirasă.
blindaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. blindage)
1.
cuirasă
de
oțel
la
protecția
navelor,
a
tancurilor,
avioanelor
împotriva
proiectilelor.
2.
element
de
construcție
servind
ca
mijloc
de
protecție
a
unor
piese
sau
sisteme
tehnice.
blochaus
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Blockhaus)
1.
clădire
mare
cu
multe
etaje;
bloc.
2.
comandă
cuirasată
din
care
se
conduce
o
navă
militară
mare
în
timpul
luptei;
cazemată.
crucișător
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. croiseur)
1.
navă
militară
cuirasată,
rapidă,
armată
cu
tunuri
de
calibru
mijlociu,
pentru
misiuni
de
luptă,
de
escortă,
de
recunoaștere
etc.
cuirasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. cuirasser)
1.
a
prevedea,
a
proteja
cu
o
cuirasă
(o
navă
etc.).
2.
(fig.)
a
întări,
a
fortifica,
a
oțeli,
a
înarma.
cuirasat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cuirassé)
1.
s.
n.
navă
de
linie
de
mare
tonaj
având
corpul
protejat
de
o
cuirasă
puternică
și
tunuri
de
mare
calibru.
2.
adj.
(despre
nave
de
război)
protejat
de
o
cuirasă.
cupolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coupole)
1.
boltă
semisferică
a
unui
edificiu.
2.
structură
anatomică
în
formă
de
boltă.
3.
parte
boltită
a
unui
cuirasat,
a
unei
turele,
parașute
etc.
4.
formă
de
teren
semisferică,
provenită
din
nivelarea
unui
inselberg.