OK
X
escorta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. escorter)
1.
a
însoți,
a
păzi
cu
escortă.
2.
(fam.)
a
însoți,
a
întovărăși.
escortă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. escorte)
1.
grup
de
oameni
înarmați,
trupă
care
însoțește
pe
cineva
pentru
a-l
proteja
sau
supraveghea;
suita
unui
demnitar.
2.
formație
de
(aero)nave
de
luptă
care
însoțește
un
convoi
de
nave
comerciale,
pentru
a
le
proteja
împotriva
inamicului.
canonieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. canonnière)
1.
mică
navă
de
luptă,
pentru
patrulare,
escortare
etc.
contratorpilor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. contre-torpilleur)
1.
(marină)
navă
militară
rapidă,
cu
capabilități
antiaeriene,
antisubmarin
și
anti-navă,
destinată
lovirii
torpiloarelor
și
submarinelor
inamice,
precum
și
pentru
escortarea
navelor
mari
sau
care
nu
se
pot
apăra;
distrugător.
convoiaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. convoyage)
1.
(mil.)
dirijare
de
avioane
noi
pe
teatrele
de
operații.
2.
escortare
a
unui
convoi
de
nave.
corvetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corvette)
1.
navă
de
luptă
de
mic
tonaj,
cu
trei
arbori,
cu
greement
pătrat,
înarmată
ușor
și
având
mobilitate
mare
în
acțiune,
folosită
pentru
escortă.
crucișător
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. croiseur)
1.
navă
militară
cuirasată,
rapidă,
armată
cu
tunuri
de
calibru
mijlociu,
pentru
misiuni
de
luptă,
de
escortă,
de
recunoaștere
etc.
escorta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. escorter)
1.
a
însoți,
a
păzi
cu
escortă.
2.
(fam.)
a
însoți,
a
întovărăși.