Dictionar

dionisiac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)

1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian.
2. serbări ~e = dionisii.
3. (la Nietzsche) care desemnează predominanța impulsivă a pasiunilor, a simțurilor dezlănțuite, beția extatică.
 

dionisian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dionysien)

1. referitor la Dionysos (zeul vinului și al viței de vie, în mitologia greacă); sălbatic, irațional și indisciplinat; dionisiac.
 

dionisianism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (dionisian + -ism)

1. calitățile lui Dionysos; caracter dionisiac.
 

dionisii

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. dionysies)

1. (în Grecia antică) serbări în cinstea zeului Dionysos, care aveau loc toamna și primăvara; serbări dionisiace.