Dictionar

fibrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fibrome)

1. tumoare benignă formată din țesut fibros, în țesutul conjunctiv.
 

adenofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.
 

adipofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. adipofibroma)

1. (med.) lipom cu cantități mari de țesut fibros; lipofibrom.
 

chistofibrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kysto-fibrome)

1. degenerescență chistică a unui fibromiom.
 

condrofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. chondro-fibrome)

1. (med.) tumoră fibrocartilaginoasă reprezentând asocierea unui condrom și a unui fibrom; fibrocondrom.
 

dermatofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dermatofibrome)

1. (med.) excrescențe inofensive ale pielii, care variază în culoare de la roz sau roșu la maro; tumoare fibroasă benignă a pielii; histiocitofibrom.
 

elastofibrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (elasto- + fibrom)

1. tumoare benignă care se dezvoltă în țesuturile superficiale ale trunchiului, în regiunea subscapulară.
 

adipofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. adipofibroma)

1. (med.) lipom cu cantități mari de țesut fibros; lipofibrom.
 

chistofibrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kysto-fibrome)

1. degenerescență chistică a unui fibromiom.
 

condrofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. chondro-fibrome)

1. (med.) tumoră fibrocartilaginoasă reprezentând asocierea unui condrom și a unui fibrom; fibrocondrom.
 

dermatofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dermatofibrome)

1. (med.) excrescențe inofensive ale pielii, care variază în culoare de la roz sau roșu la maro; tumoare fibroasă benignă a pielii; histiocitofibrom.
 

FIBRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. fibra „fir, fibră, viță”)

1. „fibră, fibros, fibrom”.
 

fibroadenom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fibroadénome)

1. (med.) tumoare mică benignă, formată din țesut conjunctiv și glandular, localizată de obicei la sân sau la uter; adenofibrom.