Dictionar

policefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polycéphale)

1. (med.; despre monștri) cu mai multe capete.
 

policelular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polycellulaire)

1. (biol.) care este format din mai multe celule; pluricelular.
2. (antonime) monocelular, unicelular.
 

policeman

Parte de vorbire:  s.m. (anglicism)  
Etimologie: (engl. policeman)

1. ofițer de poliție în țările vorbitoare de limbă engleză; agent de poliție, polițist.
2. (var.) (înv.) polisman.
 

policentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polycentrique)

1. care are mai multe centre.
2. (despre cromozomi) cu mai multe centromere; multicentric.
3. (antonim) monocentric.
 

policentrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polycentrisme)

1. doctrină în virtutea căreia partidele comuniste ar trebui să aibă mai multe centre de conducere.
 

cheiroplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chéiroplastie)

1. refacere chirurgicală a policelui distrus.
 

monocelular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monocellulaire)

1. (biol.) care are o singură celulă; unicelular.
2. (antonime) multicelular, pluricelular, policelular.
 

multicelular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. multicellulaire)

1. (biol.) care este alcătuit din mai multe celule; pluricelular, policelular.
2. (antonime) monocelular, unicelular.
 

multicentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. multicentric)

1. având mai multe centre (de origine).
2. (despre cromozomi) cu mai multe centromere; policentric.
3. (antonim) monocentric.
 

pluricelular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pluricellulaire)

1. (despre organisme) format din mai multe celule; multicelular, policelular.
2. (antonime) monocelular, unicelular.
 

multicefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. multicéphale)

1. care are mai multe capete; policefal.
2. care are mai mulți conducători.