Dictionar

biocosmetică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + cosmetică)

1. cosmetică în care tratamentul este de tip biologic.
 

hidrocosmetică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrocosmétique)

1. îngrijirea sănătății și a frumuseții prin folosirea preparatelor cosmetice hidratante.
 

biocosmetică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + cosmetică)

1. cosmetică în care tratamentul este de tip biologic.
 

castoreum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. castoréum, lat. castoreum)

1. secreție odorantă a castorului, folosit în farmacie și cosmetică.
 

COSMET-, COSMETO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cosmet/o/, cf. gr. kosmetos)

1. „ordine, înfrumusețare; cosmetică”.
 

cosmetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cosmétique, gr. kosmetikos, /III/ kosmetike)

1. adj., s. n. (alifie, loțiune) pentru îngrijirea pielii sau a părului.
2. (produs) pentru lustruirea autoturismelor.
3. adj. referitor la cosmetică.
4. (fig.; despre îmbunătățiri, operațiuni) de suprafață, care nu vizează fondul.
5. s. f. arta îngrijirii tenului prin metode și preparate speciale.
6. ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I).
 

cosmetician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (engl. cosmetician)

1. specialist în cosmetică.
2. persoană calificată în aplicarea produselor cosmetice.
 

cosmetolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cosmétologue)

1. specialist în cosmetologie.
2. persoană specializată în cosmetică; cosmetician.