OK
X
deșirabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (deșira + -bil)
1.
care
se
poate
deșira;
care
se
deșiră
ușor.
2.
(antonime)
nedeșirabil,
indeșirabil.
deșirabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (deșirabil + -itate)
1.
proprietatea
unui
lucru
de
a
se
deșira
ușor.
indeșirabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. indéchirable)
1.
(despre
țesături,
tricotaje)
care
nu
se
deșiră
(ușor).
interlock
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. interlock)
1.
mașină
de
tricotat
cu
două
rânduri
de
ace
pe
un
singur
cilindru.
2.
tricot
deșirabil.
3.
sistem
de
legătură
sincronă
între
aparatul
de
cinematografiat
și
dispozitivul
de
înregistrat
sunetele
pe
film.
remaiaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. remaillage)
1.
acțiunea
de
a
remaia
și
rezultatul
ei;
remaiere,
remaiat.
2.
repararea
unui
ciorap
sau
tricot
cu
un
instrument
special,
ridicând
și
prinzând
ochiurile
scăpate
și
firele
deșirate.
remaiat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (remaia)
1.
faptul
de
a
remaia;
remaiere.
2.
repararea
unui
ciorap
sau
tricot
cu
un
instrument
special,
ridicând
și
prinzând
ochiurile
scăpate
și
firele
deșirate.
stopaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. stoppage)
1.
faptul
de
a
stopa;
stopare,
stopat.
2.
acțiunea
de
a
opri
o
ruptură,
o
deșirare,
o
gaură
într-o
țesătură;
rezultat
al
acestei
acțiuni.
ajurare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. ajura)
1.
acțiunea
de
a
ajura;
ajurat.
2.
împodobire
a
unui
obiect
cu
ajururi.
3.
deșirare.