Dictionar

fibrilație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fibrillation)

1. contracții fine și rapide ale fibrelor musculare (ale inimii).
 

defibrilație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. défibrillation)

1. (med.) oprire a fibrilației atriale sau ventriculare și restabilire a ritmului cardiac normal, în special prin utilizarea unui șoc electric; defibrilare.
 

defibrilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. défibrillation)

1. restabilire a ritmului cardiac, perturbat de fenomene de fibrilație; defibrilație.
 

defibrilator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défibrillateur)

1. aparat electronic pentru defibrilație.
 

defibrilație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. défibrillation)

1. (med.) oprire a fibrilației atriale sau ventriculare și restabilire a ritmului cardiac normal, în special prin utilizarea unui șoc electric; defibrilare.
 

fibrila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fibriller)

1. tr. a supune un material operației de fibrilație.
2. intr. (med.) a face fibrilație.
 

tahiaritmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tachyarythmie)

1. aritmie, însoțită de tahicardie, datorată fibrilației auriculare.