Dictionar

deplorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déplorable)

1. vrednic de plâns, de compătimit; jalnic, lamentabil.
 

dezolant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désolant)

1. care dezolează, întristează; jalnic, deprimant, dezolator.
2. (antonime) îmbucurător, consolant.
 

dolent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dolent, lat. dolens)

1. care se simte nefericit și manifestă un aer plângător sau o voce plângătoare; plângăreț; tânguitor, trist, jalnic.
 

elegiac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élégiaque, lat. elegiacus)

1. cu caracter de elegie; elegic.
2. distih ~ = distih folosit în elegii.
3. (despre poeți) care compune elegii, opere cu caracter de elegie.
4. trist, jalnic, melancolic, nostalgic.
 

funebru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. funèbre, lat. funebris)

1. de înmormântare.
2. marș ~ = marș solemn care se execută de obicei la înmormântări.
3. trist, jalnic; lugubru, sinistru.
 

lamentoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. lamentoso)

1. (muz.) cu voce, cu ton sau atitudine dureroasă, exprimând suferința; jalnic, cu jale.