OK
X
pălăvrăgeală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (pălăvrăgi + -eală)
1.
faptul
de
a
pălăvrăgi;
discuție
despre
lucruri
lipsite
de
importanță;
vorbă
multă
și
fără
rost;
flecăreală.
2.
(var.)
palavrageală.
pălăvrăgitură
Parte de vorbire:
s.f. (Muntenia)
Etimologie: (pălăvrăgi + -tură)
1.
discuție
fără
rost,
despre
lucruri
lipsite
de
importanță;
pălăvrăgeală.
2.
(urmat
de
prep.
„de”)
persoană
care
spune
palavre;
palavragiu.
palavragiu
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (tc. palavracı)
1.
persoană
care
spune
palavre,
care
îndrugă
verzi
și
uscate;
flecar,
limbut,
guraliv.
balivernă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baliverne)
1.
vorbă
goală,
lipsită
de
importanță
sau
nesocotită;
palavră.
frazeologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. phraséologie)
1.
fel,
manieră
de
a
construi
frazele,
proprie
unei
limbi
sau
unui
scriitor.
2.
(fig.)
vorbărie
goală;
pălăvrăgeală.
3.
disciplină
care
studiază
unitățile
frazeologice
opuse
îmbinărilor
libere
de
cuvinte.
pălăvrăgeală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (pălăvrăgi + -eală)
1.
faptul
de
a
pălăvrăgi;
discuție
despre
lucruri
lipsite
de
importanță;
vorbă
multă
și
fără
rost;
flecăreală.
2.
(var.)
palavrageală.
vorbagiu
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (vorbi + -agiu)
1.
(depr.)
om
vorbăreț;
palavragiu.
vorbărie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vorbă + -ărie)
1.
vorbă
multă
și
fără
rost;
pălăvrăgeală,
trăncăneală,
sporovăială,
flecăreală,
taifas.
tălăpăneală
Parte de vorbire:
s.f. (Muntenia)
Etimologie: (tălăpăni + -eală)
1.
mers
rar,
greoi;
(reg.)
tălăpănit.
2.
discuție
fără
rost,
lipsită
de
importanță;
pălăvrăgeală,
(reg.)
tălăpănit.