Dictionar

papirus

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., lat. papyrus, gr. pápuros)

1. plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau niște foițe, folosite în antichitate și în evul mediu pentru a se scrie pe ele.
2. foiță din papirus.
3. manuscris, text scris pe papirus.
 

PAPIR(O)-, PAPIRI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. papyr/o/-, papyri-, cf. lat. papyrus, gr. papyros)

1. „papirus, pergament, hârtie”.
 

papiriform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. papyriforme)

1. (despre o coloană egipteană) formată dintr-un fascicul de tije asemănătoare tijelor de papirus.
2. (despre motive decorative) asemănător cu floarea de papirus.
 

papirolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. papyrologue)

1. specialist în papirologie.
2. specialist în studiul papirusurilor antice.
 

papirologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. papyrologie)

1. disciplină a istoriei care studiază papirusurile, precum și documentele scrise pe pergament, lemn sau alte materiale.
 

papirus

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., lat. papyrus, gr. pápuros)

1. plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau niște foițe, folosite în antichitate și în evul mediu pentru a se scrie pe ele.
2. foiță din papirus.
3. manuscris, text scris pe papirus.
 

PAPIRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. papyros „papirus”)

1. „papirus, pergament, hârtie”.