Dictionar

perpetuare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (perpetua)

1. faptul de a (se) perpetua; perpetuație.
2. ~a speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere.
 

eros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éros /1/, germ. Eros)

1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură.
2. ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido.
3. ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare.
 

perpetuație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perpétuation)

1. (rar) perpetuare.
 

rootkit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. rootkit)

1. (inform.) software al cărui scop este obținerea și perpetuarea accesului furtiv, în general neautorizat, la un computer.