Dictionar

poluator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (după fr. polluer)

1. I. care prin acțiunea sa poluează, murdărește, degradează; poluant.
2. II. cel care poluează (persoană, industrie et cetera).
3. (antonime) depoluant, nepoluant.
 

autoepurație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoépuration)

1. proces de purificare naturală a unui mediu poluat de substanțe (an)organice, fără intervenția omului.
 

biofiltru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biofiltre)

1. instalație pentru purificarea apei poluate a canalelor cu ajutorul bacteriilor aerobe.
 

depoluant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. dépolluant)

1. (substanță, bacterie, procedeu) care servește pentru depoluare; care elimină sau reduce poluarea.
2. (antonime) poluant, poluator.
 

nepoluant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. non-polluant)

1. care nu poluează, murdărește sau denaturează mediul; nonpoluant.
2. (antonime) poluant, poluator.
 

poluant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. polluant)

1. (produs, factor) care poluează, murdărește sau denaturează mediul; poluator.
2. (antonime) depoluant, nepoluant.
 

SAPRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. sapro-, cf. gr. sapros „putred”)

1. „putrefacție, putred, poluat”.