OK
X
preceptor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. précepteur, lat. praeceptor)
1.
educator
particular
al
unui
copil
sau
al
unui
tânăr,
pedagog.
educator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. éducateur, lat. educator)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(persoană)
care
educă
copiii,
tineretul
(în
școli);
mentor,
preceptor.
2.
s.
f.
persoană
care
se
ocupă
cu
educația
copiilor
preșcolari.
guru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. guru)
1.
preceptor
religios
la
brahmani.
2.
mentor
spiritual.
mentor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. mentor, germ. Mentor)
1.
preceptor,
educator;
îndrumător.
2.
plantă
pe
care
se
altoiește
o
ramură
de
la
o
plantă
tânără,
cu
scopul
de
a-i
imprima
caracterele
acesteia.