Dictionar

torță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. torcia, după fr. torche)

1. faclă, făclie.
2. tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență.
 

retortă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. retorte, germ. Retorte)

1. vas (de laborator) din sticlă, pământ sau platină, în formă de balon cu gâtul îndoit.
2. recipient cu pereți refractari, pentru distilări industriale.
 

tortări

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (toartă)

1. a sfredeli toartele ciubărului.
 

lampadofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lampadophore, gr. lampadephoros)

1. (la vechii greci) purtător de torță la ceremoniile religioase.
2. cel care continuă, extinde și consolidează o concepție, un mod de gândire, un stil etc.