adoptare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. adopta)
Etimologie: (vb. adopta)
1. acțiunea de a adopta; act juridic între două persoane (adoptatorul și persoana adoptată) ce stabilește relații juridice similare cu cele rezultate din filiație; adopție, înfiere.
2. însușire a felului de a vedea al altuia; însușire a comportamentului altuia.
3. acceptare a unei păreri, metode etc.
4. alegere cu predilecție.
5. aprobare prin vot a unui text legislativ; acceptare în urma unui vot.