OK
X
antropism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropisme)
1.
concepție
teologică
înrudită
cu
antropocentrismul
și
antropomorfismul,
care
consideră
omul
ca
fiind
opus
întregii
naturi.
antropomorfist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. anthropomorphiste)
1.
I.
relativ
sau
legat
de
antropomorfism.
2.
care
atribuie
divinității
o
formă
și
o
natură
umană.
3.
II.
adept
al
antropomorfismului.
4.
persoană
care
învață
antropomorfismul,
care
este
înclinat
să
creadă
în
el.