Dictionar

antropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropisme)

1. concepție teologică înrudită cu antropocentrismul și antropomorfismul, care consideră omul ca fiind opus întregii naturi.
 

confesionalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Konfessionalismus, it. confessionalismo)

1. concepție teologică ce consideră obligatorie apartenența la o anumită confesiune.
 

creaționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. créationisme)

1. concepție teologică potrivit căreia lumea a fost creată de către divinitate.
 

fideist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fidéiste)

1. I. care se referă la fideism, doctrină teologică care susține că numai credința dezvăluie adevărul.
2. care profesează, care susține fideismul.
3. II. adept al fideismului.
4. persoană care profesează fideismul.
 

irenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irénisme)

1. orientare teologică tinzând spre unificarea diferitelor confesiuni creștine, pe baza punctelor lor comune.
2. tendință spre pace.
 

neoortodoxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. neoorthodoxy)

1. mișcare teologică protestantă care reînvie doctrinele tradiționale.