OK
X
asfaltic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. asphaltique)
1.
legat
de
asfalt;
care
conține
asfalt,
impregnat
cu
asfalt;
asfaltos.
amiezită
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amyésite || amiésite)
1.
îmbrăcăminte
rutieră
din
beton
asfaltic,
preparat
la
cald
și
așternut
la
rece.
asfaltizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. asphaltisation)
1.
transformare
naturală
lentă
a
țițeiului
în
asfalt;
transformare
a
bitumului
din
păcura
asfaltică
în
asfalt.
asfaltos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. asphalteux)
1.
care
conține
asfalt;
care
are
proprietățile
asfaltului;
asfaltic.
asfolit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aspholithe)
1.
beton
asfaltic
dur,
rezistent
la
temperaturi
joase,
pentru
îmbrăcăminți
rutiere.
binder
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Binder)
1.
strat
de
beton
asfaltic
care
face
legătura
între
fundația
unui
drum
și
stratul
de
uzură.
bitumaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bitumage)
1.
stropire
cu
bitum
și
criblură
a
îmbrăcămintei
asfaltice
a
unei
șosele.