Dictionar

asfaltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asphaltique)

1. legat de asfalt; care conține asfalt, impregnat cu asfalt; asfaltos.
 

amiezită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyésite || amiésite)

1. îmbrăcăminte rutieră din beton asfaltic, preparat la cald și așternut la rece.
 

asfaltizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. asphaltisation)

1. transformare naturală lentă a țițeiului în asfalt; transformare a bitumului din păcura asfaltică în asfalt.
 

asfaltos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asphalteux)

1. care conține asfalt; care are proprietățile asfaltului; asfaltic.
 

asfolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspholithe)

1. beton asfaltic dur, rezistent la temperaturi joase, pentru îmbrăcăminți rutiere.
 

binder

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Binder)

1. strat de beton asfaltic care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură.
 

bitumaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bitumage)

1. stropire cu bitum și criblură a îmbrăcămintei asfaltice a unei șosele.