Dictionar

atacabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attaquable)

1. care poate fi atacat.
2. care poate fi dominat; care are un punct slab; vulnerabil.
3. la care se poate face opoziție; cu valoare intelectuală și morală discutabilă.
4. care poate fi atacat în justiție.
5. (antonim) inatacabil.
 

atacabilitate

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (atacabil + -itate, fr. attaquabilité)

1. caracteristica intrinsecă a ceea ce este atacabil.
2. însușire de a fi atacabil; vulnerabilitate la asalt.
3. (antonime) inatacabilitate, neatacabilitate.
 

atacabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attaquable)

1. care poate fi atacat.
2. care poate fi dominat; care are un punct slab; vulnerabil.
3. la care se poate face opoziție; cu valoare intelectuală și morală discutabilă.
4. care poate fi atacat în justiție.
5. (antonim) inatacabil.
 

vulnerabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vulnérable, lat. vulnerabilis)

1. care poate fi (ușor) rănit.
2. (fig.) ușor atacabil; slab.
3. punct ~ = punct slab, sensibil al cuiva sau a ceva.
 

atacabilitate

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (atacabil + -itate, fr. attaquabilité)

1. caracteristica intrinsecă a ceea ce este atacabil.
2. însușire de a fi atacabil; vulnerabilitate la asalt.
3. (antonime) inatacabilitate, neatacabilitate.