Dictionar

azotat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. azoté, /II/ azotate)

1. adj. care conține azot; azotos.
2. s. m. sare a acidului azotic; nitrat.
 

acridină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acridine)

1. substanță organică azotată din antracen, bază în industria coloranților antiseptici.
 

adenină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénine)

1. bază azotată purinică din acizii nucleici.
 

aleuronă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aleurone)

1. substanță proteică de rezervă din semințele unor plante.
2. substanță de rezervă grăunțoasă, azotată, din semințele mature.
 

anagon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anagon)

1. exploziv minier pe bază de azotat de amoniu.
 

azoic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. azoïque)

1. (despre compuși organici) azotat.
 

azotemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azotémie)

1. prezența în sânge a produșilor azotați degradați.