Dictionar

auspiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auspicium, fr. auspice)

1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor).
3. (rar) protecție.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.
 

consular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consulaire, lat. consularis)

1. referitor la consul sau la consulat.
2. corp ~ = totalitatea consulilor (3) dintr-o țară.