Dictionar

coautor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. coauteur)

1. autor împreună cu altcineva al unei lucrări.
2. participant, alături de alții, la săvârșirea unei crime, a unei infracțiuni.
 

criminal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. criminal, lat. criminalis)

1. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă.
2. s. m. f. făptuitor al unei crime.
 

criminalistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalislik)

1. adj. referitor la criminalistică.
2. s. f. știință care studiază și propune metodele și mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi și prevenirii lor.
 

criminalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. criminalité)

1. săvârșire de crime; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un teritoriu, într-o anumită perioadă.
 

criminogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. criminogène)

1. care generează criminalitate, favorizează producerea crimei.
2. care contribuie la extinderea criminalității, la răspândirea criminalității.
 

delincvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. délinquance)

1. totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social; criminalitate, infracționism.