Dictionar

criminalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. criminalité)

1. săvârșire de crime; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un teritoriu, într-o anumită perioadă.
 

pedocriminalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. pédocriminalité)

1. criminalitate cu caracter sexual împotriva minorilor; clasificate drept abuz sexual și/sau exploatare sexuală a copiilor.
 

criminogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. criminogène)

1. care generează criminalitate, favorizează producerea crimei.
2. care contribuie la extinderea criminalității, la răspândirea criminalității.
 

delincvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. délinquance)

1. totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social; criminalitate, infracționism.
 

infracționalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (infracţional + - itate)

1. numărul infracțiunilor comise într-o perioadă pe un anumit teritoriu; criminalitate.
 

pedocriminalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. pédocriminalité)

1. criminalitate cu caracter sexual împotriva minorilor; clasificate drept abuz sexual și/sau exploatare sexuală a copiilor.
 

pedocriminal, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (cf. fr. pédocriminel)

1. I. referitor la criminalitatea împotriva copiilor sau pedocriminalitate.
2. II. persoană care comite un act de pedocriminalitate.