Dictionar

dătător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dat + -ător)

1. care dă (ceva).
2. (substantivat) ~ de foc = incendiator; ~ de legi = legislator.
 

databil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. datable)

1. care poate fi datat.
2. (antonim) indatabil.
 

indatabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indatable)

1. care nu poate fi datat; imposibil de datat.
2. (antonim) databil.
 

vivifiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vivifiant)

1. însuflețitor, dătător de putere.
 

antedatare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (antedata)

1. acțiunea de a antedata; antedatat.
2. punerea unei date anterioare celei reale pe un act, document, scrisoare etc.
3. (antonim) postdatare.
 

antedatat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (antedata)

1. I. datat cu o dată anterioară celei reale.
2. II. punerea unei date anterioare celei reale pe un act, document, scrisoare et cetera; antedatare.
 

postdatat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (postdata)

1. (despre o scrisoare etc.) a cărei dată este ulterioară redactării.
2. (antonim) antedatat.