decimare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (decima)
Etimologie: (decima)
1. (istorie militară) faptul de a decima, de a ucide un soldat din zece, prin tragere la sorți, în unitățile care au refuzat lupta; decimat, decimație.
2. (prin ext.) acțiunea de ucidere în masă; decimat, decimație.
3. (fig.) critică foarte severă; decimat.