Dictionar

arsenal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arsenal, it. arsenale)

1. întreprindere (militară) pentru fabricarea sau repararea armamentului sau munițiilor.
2. (fig.) ansamblul mijloacelor de luptă, de care se servește cineva într-o acțiune, profesie etc.
 

blitzkrieg

Parte de vorbire:  s.n. (germanism)  
Etimologie: (germ. Blitzkrieg)

1. tactică militară ofensivă care vizează obținerea unei victorii decisive prin angajarea localizată și limitată în timp a unui puternic set de forțe motorizate, terestre și aeriene; ofensivă (militară) care urmărește obținerea cât mai rapidă a unei victorii decisive; război „fulger”.
 

capelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cappella, /2/germ. Kapelle)

1. biserică mică, paraclis.
2. altar lateral al unei biserici.
3. încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
4. formație vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curți princiare.
5. grup de coriști.
6. orchestră de proporții reduse; fanfară (militară).
7. grinda superiară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere.
 

contramanevră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contre-manoeuvre)

1. manevră opusă alteia.
2. (arta militară) manevră opusă unei manevre inamice.
 

decimație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décimation, lat. decimatio)

1. (istorie militară) faptul de a decima, de a ucide un soldat din zece, prin tragere la sorți, în unitățile care au refuzat lupta; decimare, decimat.
2. (prin ext.) acțiunea de ucidere în masă; decimare, decimat.
3. strângere a decimei; (înv., pop.) decimărit.
4. (var.) (înv.) decimațiune.
 

tab

Parte de vorbire:  I. s.n.; II. s.n. (reg.)  
Etimologie: (I. abreviere din T[Ransportor] A[Uto] B[Lindat]; II. probabil din magh. tabor)

1. I. transportor auto blindat.
2. II. tabără (militară).
3. (înv.) armată, oaste.