Dictionar

capelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cappella, /2/germ. Kapelle)

1. biserică mică, paraclis.
2. altar lateral al unei biserici.
3. încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
4. formație vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curți princiare.
5. grup de coriști.
6. orchestră de proporții reduse; fanfară (militară).
7. grinda superiară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere.
 

capela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. capeler)

1. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susține.
 

capelan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cappellano)

1. preot catolic care slujește într-o capelă.
 

capelanat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. cappellanato)

1. demnitatea, slujba de capelan.
 

capelatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. capelage)

1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele.
2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg.
 

aediculă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. aedicula)

1. (antic.) templu mic; capelă mică.
 

baptisteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. baptisterium, fr. baptistère)

1. bazin de înot în termele antice.
2. capelă pentru botez în bisericile catolice; bazin la botezul prin scufundare.
 

capelan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cappellano)

1. preot catolic care slujește într-o capelă.
 

capelanat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. cappellanato)

1. demnitatea, slujba de capelan.
 

capelatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. capelage)

1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele.
2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg.
 

criptă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crypte, lat. crypta)

1. construcție subterană în templele antice unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc.
2. cavou subteran, sub un monument; capelă funerară subterană.
3. formație anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară.