Dictionar

antidrog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antidrogue)

1. (substanță, mijloc) contra drogurilor.
 

droga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. droguer)

1. tr., refl. a(-și) administra droguri, medicamente.
 

droghist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. droguiste)

1. comerciant care ține o drogherie; cel care lucrează într-o drogherie.
2. fabricant de droguri.
 

drogomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (drog + -manie)

1. consumul repetat și excesiv de una sau mai multe substanțe toxice (analgezice, psihotrope, stimulente etc.), fără justificare terapeutică; dependență față de droguri; toxicomanie.
 

eufomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eufo- /rie/ + -manie2)

1. stare de bună dispoziție realizată prin intermediul drogurilor.
 

farmacopsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. pharmacopsychosis)

1. psihoză produsă de diferite substanțe toxice (droguri).