elucubrație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. élucubration, lat. elucubratio)
Etimologie: (fr. élucubration, lat. elucubratio)
1. lucrare compusă cu multă osteneală și răbdare, lucrând ziua și noaptea; elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrare.
2. expunere haotică; divagație.
3. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrare.
4. (depr.) combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație.