OK
X
eteroclit/heteroclit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. hétéroclite, lat. heteroclitus)
1.
format
din
elemente
disparate,
eterogene.
2.
anormal;
ciudat,
bizar.
heteroclit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. hétéroclite, lat. heteroclitus)
1.
care
se
abate
de
la
o
normă
strictă
sau
general
acceptată.
2.
(despre
un
cuvânt,
verb)
a
cărui
declinare
sau
conjugare
nu
urmează
regula
obișnuită.
3.
alcătuit
din
elemente
disparate,
eterogene.
4.
(var.)
eteroclit.
5.
(antonim)
omogen.