Dictionar

graten

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gratin)

1. preparat culinar acoperit cu pesmet și copt în cuptor.
2. vas de bucătărie din faianță, reziztent la foc, în care se pregătesc preparatele care necesită o gratinare.
 

gratina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. gratiner)

1. a prepara un graten; a acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le da la cuptor.