Dictionar

alpestru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alpestre)

1. care se referă la sau este specific Alpilor; din regiunile muntoase înalte; alpin.
 

alpin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alpin, lat. alpinus)

1. caracteristic munților Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.
2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.
3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.
 

alpinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alpinisme)

1. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile.
 

dalmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dalmatique, lat. dalmaticus)

1. dalmat.
2. (despre țărmuri) format din golfuri, peninsule și insule cu forme alungite și creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu.
 

gaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gaur)

1. bivol sălbatic din regiunile muntoase ale Indiei și Birmaniei.
 

irbis

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Irbis)

1. (zool.) panteră asemănătoare cu leopardul, din regiunile muntoase ale Asiei; leopardul zăpezilor (Panthera uncia, anterior Uncia uncia).