Dictionar

nucleic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nucléique)

1. acid ~ = acid organic complex în componența nucleului celulei.
 

dezoxiribonucleic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. desoxyribonucléique)

1. acid ~ = acid nucleic format din patru tipuri de baze azotoase, o pentoză și acid fosforic, cu rol esențial în mecanismul ereditar al organsimelor vii.
 

ribonucleic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ribonucléique)

1. acid ~ = acid nucleic din citoplasma celulelor, care are un rol deosebit în transmiterea informației genetice necesare sintezei proteinelor specifice.
 

adenină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénine)

1. bază azotată purinică din acizii nucleici.
 

codon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. codon)

1. secvență de trei nucleotide ale macromoleculei de acid dezoxiribonucleic care codifică un aminoacid specific.
 

dezoxiribonucleic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. desoxyribonucléique)

1. acid ~ = acid nucleic format din patru tipuri de baze azotoase, o pentoză și acid fosforic, cu rol esențial în mecanismul ereditar al organsimelor vii.
 

dezoxiriboză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Desoxyriboze)

1. pentoză în nucleotidele acidului dezoxiribonucleic.
 

guanină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guanine)

1. bază azotată purinică din structura acizilor nucleici.
 

mesager, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. messager, it. messaggero)

1. purtător al unui mesaj; sol.
2. fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism.