Dictionar

autofit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophyte)

1. făt teratologic care poate trăi în viața extrauterină.
2. plantă autotrofă care se nutrește prin fotosinteză direct din materia organică.
 

semisaprofit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. hémisaprophyte)

1. (despre plante autotrofe sau parzite) care se nutrește parțial și cu substanțe organice moarte.
 

sentimental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sentimental)

1. care exprimă sau trezește sentimente duioase; (depr.) care afectează sau exagerează un sentiment.
2. (despre oameni; și s.) care nutrește sentimente puternice.
 

vitellus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. vitellus)

1. ansamblul substanțelor de rezervă aflate în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul.
 

micotrofic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mycotrophique)

1. (despre plante) care se nutrește în simbioză cu unele specii de ciuperci; micotrof.