Dictionar

papilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. papillaire)

1. cu papile; papilaceu.
 

crestoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (creastă + -scopie)

1. metodă de examinare microscopică a traseului marginilor unei creste papilare în scopul descoperirii formelor particulare identificatoare, în criminalistică.
 

impresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impression, germ. Impression)

1. imprimare.
2. amprentă a desenului papilar al degetelor, palmelor și tălpilor picioarelor.
 

neuroretinită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. neurorétinite)

1. (med.) inflamație a fundului ochiului, printr-un edem papilar, hemoragii și exsudate retiniene; mulțime de leziuni retiniene incluzând un edem papilar, hemoragii, scleroza arterelor din fundului ochiului și atrofia nervului optic.
 

papilaceu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. papillacé)

1. care are papile; papilar.
 

poroscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. poroscopy)

1. procedeu de identificare dactiloscopică bazat pe studierea orificiilor sudoripare de la nivelul liniilor papilare.
 

verucă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. verruca)

1. excrescență papilară provocată de un virus; aluniță, neg.