exploatare
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (exploata)
Etimologie: (exploata)
1. acțiunea de a exploata.
2. însușirea fără echivalent, de către un proprietar privat al unor mijloace de producție, a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale.
3. totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic.
4. tăiere de păduri.
5. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv.