Dictionar

preexista

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. préexister)

1. a exista de mai înainte.
 

animalculism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. animalculisme)

1. (biol.) teorie învechită conform căreia embrionul preexistă în spermatozoid, ovulul feminin fiind folosit pentru a-l hrăni; preformism.
2. (var.) animaliculism.
 

preexistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. préexistant)

1. care preexistă; care există înainte de (ceva).
2. (antonime) posterior, ulterior.
 

preexistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. préexistence)

1. faptul de a preexista; existență anterioară.
2. doctrină filozofică sau religioasă care admite existența sufletului înainte de cea a corpului, precum și reîncarnarea sufletelor.