Dictionar

diacustică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diacoustique)

1. parte a fizicii care studiază refracția sunetelor.
 

dioptric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dioptrique)

1. adj. referitor la dioptrică.
2. s. f. parte a opticii care studiază refracția luminii.
 

infrarefracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infraréfraction)

1. refracție a undelor radioelectrice în troposferă, mai puțin pronunțată decât refracția în atmosfera standard.
 

pupiloscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pupilloscopie)

1. (med.) examen medical folosit în oftalmologie pentru a măsura refracția oculară prin interpretarea optică a unei umbre care apare în câmpul pupilar; schiascopie.
 

subrefracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. infraréfraction)

1. refracție a undelor radioelectrice în troposferă, mai puțin pronunțată decât refracția în atmosfera standard.