OK
X
subînțeles
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (subînţelege)
1.
ceea
ce
reiese
sau
se
înțelege
de
la
sine.
2.
a
vorbi
cu
~
=
a
face
anumite
aluzii.
aluziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allusif)
1.
care
conține
o
aluzie
sau
un
subînțeles;
care
procedează
prin
aluzie;
care
face
aluzie.
2.
(despre
persoane)
care
se
exprimă
prin
aluzie;
care
vorbește
prin
aluzii.
metaforă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. métaphore, lat., gr. metaphora, it. metafora)
1.
figură
de
stil
constând
în
a
atribui
unui
cuvânt
un
înțeles
nou
pe
baza
unei
comparații
subînțelese;
(prin
gener.)
figură
de
stil.
2.
cuvântul
sau
expresia
folosită
într-o
astfel
de
comparație
implicită.
tacit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. tacite, lat. tacitus)
1.
(despre
o
înțelegere)
care
nu
este
exprimat
formal;
făcut
pe
tăcute;
subînțeles.