Dictionar

tracic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. thracicus)

1. care aparține Traciei sau tracilor; care se referă la Tracia sau la traci; trac.
 

trac 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. thracus)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia.
2. adj. care aparținea tracilor; tracic.
3. (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia și în Pen. Balcanică.
 

tracolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (tracologie)

1. specialist în tracologie, studiul științific al Traciei antice și al antichităților tracice.