Dictionar

colobomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coloboma gr. koloboma)

1. fisură congenitală sau traumatică la nivelul pleoapelor, irisului, coroidei sau retinei.
 
 

entorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entorse)

1. leziune traumatică a unei articulații cauzată de ruperea sau întinderea bruscă a ligamentelor.
 

epifizioliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiphysiolyse)

1. dezlipire (traumatică) a epifizei de metafiză la nivelul cartilajului de creștere.
 
 

iridodializă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. iridodialyse)

1. separare, rupere traumatică sau chirurgicală a irisului (I, 2) din inserția sa.