OK
X
urgisire
Parte de vorbire:
s.f. (înv., pop.)
Etimologie: (v. urgisi)
1.
acțiunea
de
a
(se)
urgisi
și
rezultatul
ei;
năpăstuire,
ură;
dispreț.
2.
(rar)
părăsire.
3.
(înv.)
izgonire.
persecuta
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. persécuter)
1.
a
urmări
pe
cineva
cu
perseverență
în
toate
acțiunile
sale
cu
scopul
de
a-i
cauza
un
rău;
a
prigoni,
a
asupri,
a
urgisi,
a
oropsi;
(cu
sens
atenuat)
a
provoca
necazuri,
neajunsuri;
a
nedreptăți.
2.
(fig.)
(despre
idei,
sentimente,
amintiri)
a
urmări
în
permanență;
a
nu
slăbi
nici
pentru
un
moment;
a
prigoni;
a
roade;
a
măcina.
urgisire
Parte de vorbire:
s.f. (înv., pop.)
Etimologie: (v. urgisi)
1.
acțiunea
de
a
(se)
urgisi
și
rezultatul
ei;
năpăstuire,
ură;
dispreț.
2.
(rar)
părăsire.
3.
(înv.)
izgonire.
oropseală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (oropsi + -eală)
1.
asuprire,
urgisire,
oropsire.