OK
X
usturime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ustura + -ime)
1.
durere
usturătoare
provocată
de
o
înțepătură,
de
o
arsură,
de
urzicare
et
cetera;
usturătură,
(reg.)
ustureală.
2.
(figurat)
asprime
a
frigului.
urticant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. urticant)
1.
al
cărui
contact
produce
o
senzație
de
arsură
însoțită
de
mâncărime;
care
provoacă
usturime;
urzicător,
usturător.
usturăcios, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (reg.)
Etimologie: (ustura + -ăcios)
1.
care
ustură,
care
produce
usturime;
usturător.
2.
(var.)
(reg.)
usturicios.
usturatec, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ustura + -atec)
1.
care
produce
usturime,
care
ustură;
usturător.
urzicător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (urzica + -ător)
1.
care
urzică,
care
produce
usturime;
urticant,
usturător.
2.
(fig.)
care
atinge
amorul
propriu;
care
conține
aluzii
răutăcioase;
caustic,
sarcastic,
ironic.
usturătură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ustura + -ătură)
1.
durere
usturătoare,
senzație
dureroasă
de
urzicare,
de
înțepătură
sau
de
arsură;
usturime.
2.
porțiune
a
corpului
unde
se
simte
senzația
de
usturime.
ustureală
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (ustura + -eală)
1.
durere
usturătoare
pricinuită
de
o
înțepătură,
de
o
arsură,
de
un
miros
înțepător
et
cetera;
usturime,
usturătură.