Dictionar

 
 

usturăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (ustura + -ăcios)

1. care ustură, care produce usturime; usturător.
2. (var.) (reg.) usturicios.
 

usturatec, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ustura + -atec)

1. care produce usturime, care ustură; usturător.
 
 
 

ustureală

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (ustura + -eală)

1. durere usturătoare pricinuită de o înțepătură, de o arsură, de un miros înțepător et cetera; usturime, usturătură.