Dictionar

voluptate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. volupté, lat. voluptas)

1. plăcere a simțurilor, a trupului; voluptuozitate.
2. desfătare sufletească; încântare.
 

libidinozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. libidinosité)

1. tendință libidinoasă a cuiva; caracter libidinos al ceva.
2. înclinare spre plăceri sexuale; lascivitate; voluptate.
 

priapism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. priapisme)

1. stare de erecție prelungită, dureroasă, a membrului viril, neînsoțită de voluptate sau de ejaculație.
 

voluptuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. voluptueux, lat. voluptuosus)

1. care inspiră sau produce voluptate, plin de voluptate.
2. încântător.
 

voluptuozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. voluptuosité)

1. caracterul voluptuos al persoanelor sau al lucrurilor; voluptate.
2. calitatea de a fi senzual; senzualitate.