OK
X
împreunat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. împreuna)
1.
îmbinat,
reunit,
unit,
strâns
la
un
loc.
2.
care
săvârșește
actul
sexual.
3.
care
s-a
întâlnit
cu
cineva.
4.
(înv)
întâmpinat.
împreunat; reunit
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
adjunctus
2.
FR
rattaché;
connexé
3.
EN
jointed;
united
4.
DE
verbunden;
hingehörig
5.
RU
связaнный;
соединённый
6.
HU
hozzácsatolt;
egyesített
conivent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. connivent)
1.
(despre
frunze,
valvule
intestinale
etc.)
îndoit
înăuntru;
care
sunt
atât
de
apropiate,
încât
par
împreunate.
2.
(prin
ext.)
ale
căror
diviziuni
se
apropie.
diadelf, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. diadelphe)
1.
adj.
(despre
stamine)
reunit
în
două
fascicule.
2.
s.
n.
androceu
în
care
staminele
sunt
împreunate
în
două
fascicule.
îmbinat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. îmbina)
1.
care
este
unit
cu
altul
într-un
tot,
care
formează
un
tot;
împreunat,
îngemănat.
împreunare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (împreuna)
1.
acțiunea
de
a
(se)
împreuna
și
rezultatul
ei.
2.
unire.
3.
(învechit)
întâlnire,
adunare.
4.
împerechere
(a
două
ființe
de
sex
opus).
5.
(înv.)
împreunătură.