Dictionar

apostolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostolat, lat. apostolatus)

1. propagare a unor idei, a unei învățături; îndeplinire cu abnegație a unei misiuni.
 

Coran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. Coran, germ. Koran)

1. cartea sfântă la musulmani, care conține învățăturile profetului Mahomed.
 

diatribă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diatribe, lat. diatriba)

1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte.
2. disertație critică. (p. ext.) scriere, cuvântare vehementă; pamflet.
 

hadith

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hadith)

1. ansamblu de tradiții privind faptele și învățăturile profetului Mahomed.
 

moraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. moraliser)

1. a da (cuiva) învățături morale.
2. (fam.) a face morală.
 

predică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. predica)

1. cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic și cuprinzând învățături.
2. (peior.) expunere cu conținut moralizator; dojană.